- variábil
- adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variábili; f. sg. variábilã, pl. variábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
variábil
Look at other dictionaries:
variabil — VARIÁBIL, Ă, variabile, e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ♢ (mat.) Cantităţi (sau mărimi) variabile = cantităţi (sau mărimi) susceptibile de a şi schimba valoarea faţă de altele, care rămân constante. ♦ (mat.;… … Dicționar Român
variabilă — VARIÁBIL//Ă variabilăe f. mat. Mărime care poate căpăta diferite valori numerice. ♢ variabilă independentă variabilă a cărei valoare se poate schimba indiferent de valorile altei mărimi. /<lat. variabilis, fr. variable Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cuplaj — CUPLÁJ, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de maşină care face legătura… … Dicționar Român
invariabil — INVARIÁBIL, Ă, invariabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ spec. (gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [pr.: ri a ] – Din fr … Dicționar Român
agiota — AGIOTÁ, agiotez, vb. I. intranz. A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil. [pr.: gi o ] – Din fr. agioter. Trimis de ana zecheru, 03.09.2002. Sursa: DEX 98 agiotá vb. (sil. gi o ), ind. prez. 1 … Dicționar Român
iris — ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irişi, s.m. I. s.n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla … Dicționar Român
schimbător — SCHIMBĂTÓR, OÁRE, schimbători, oare, adj., s.n. I. adj. Care se schimbă (uşor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. s.n. 1. Sistem tehnic sau fizico chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem… … Dicționar Român
variabilitate — VARIABILITÁTE, variabilităţi, s.f. Însuşirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme şi aspecte diferite. ♦ spec. (biol.) Proprietate a fiinţelor vii de a şi schimba, sub influenţa mediului şi a eredităţii, însuşirile… … Dicționar Român
curs — CURS1, cursuri, s.n. I. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2. (înv.) Mers (repede). II. fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ♢ loc. prep. În cursul... = în… … Dicționar Român
doză — DÓZĂ2, doze, s.f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care serveşte la protecţia unor elemente din instalaţiile electrice. 2. Dispozitiv care serveşte la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ.… … Dicționar Român
